Ma uit la tine,rad de mine.

Dar n'are rost,minte'te frumos.
Priveste in sus,mai e pana atunci.
Lasi noroi in urma,si-ai nori de praf in
fata, te-ai ratacit de mult...
Te-ai imbolnavit si te-ai regasit,
in praful din plamani.
Ti-ai gasit calea,dar nu e doar una...
Te-ai pierdut printre miile de cai pe care sa apuci...
Miile de cai gresite,miile de cai
prefacute'n tacere si suspine.
Miile de cai cu fete triste,
dar si fericite,multumite de sine,
fara pretentii.
O iei de la inceput mereu,
si mereu fara sa realizezi,
mereu crezand ca e bine,
mereu inselandu'te.
Si-asa te'nvarti mereu ca la cercul polar.
Plin de sperante,vise,dezamagire !
Dar cu toate astea tragi cu dintii din tine
Vrei mai bine...vrei sa vezi mai departe decat iti permiti,
Chiar daca vederea nu iti da voie si constiinta iti pune piedici.
Ignori tot,desi tii sa crezi ca nu esti ignorant,
Desi ii urasti pe acei,
Ajungi fara sa vrei ca ei.
Plin de tine,gol pe-dinauntru.
Urasti tot ce spui.
Spui ce nu urasti de fapt.
Te simti singur inconjurat
de arbori ce'ti par mai primitori decat unii.
Te increzi in neconceput,
Doar,doar...sperand intr-un nou inceput.
Unul fara sfarsit,si cum am mai spus...